BUBER, Martin (1878-1965), filozof și teolog israelian, originar din Austria. Prof. univ. la Ierusalim. Pornind de la dialogul biblic dintre om și Dumnezeu, a promovat ideea dialogului dintre „Eu” și „Tu” ca o condiție a existenței și cunoașterii („Eu și Tu”, „Dialog”, „Culesul”). A militat pentru apropierea dintre evrei și arabii din Palestina, dintre evrei și creștini. Vezi definitia »

léfter (léfteră), adj. – Fără bani. – Mr. elefter „liber”. Ngr. ἐλεύθερος „liber” (Tiktin; DAR; Gáldi, 205), interpretat glumeț, cf. alb. ljeftër „liber”, bg. levter „celibatar”. – Der. lefteri, vb. (a curăța, a lăsa fără bani); leftereală, s. f. (cheltuială mare; acțiunea de a rămîne fără bani); lefterie, s. f. (credit), din ἐλευθερία „libertate” (DAR se îndoiește de această explicație, bazată pe o dificultate semantică; trebuie să fie o aluzie la închisoarea pentru datornici, instituție care făcea din pierderea creditului un sinonim cu pierderea libertății). Vezi definitia »

fúlger (fúlgere), s. n. – 1. Fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori. – 2. Străfulgerare, scăpărare. – 3. Varietate de cucută (Cuscuta epithymum). – Mr. (sfulgu). Lat. fŭlgĕr, în loc de fŭlgur, formă atestată (Pușcariu 666; Candrea-Dens., 669; Densusianu, Hlr., 137; REW 3555; DAR; Graur, R. phil., 1937, 273), cf. it. (folgore), prov. folzer, fr. foudre. Cuvîntul mr. cere un lat. *fŭlgus. Der. fulgera, vb. (a produce fulgere), din lat. fulgerare (Pușcariu 667; Candrea-Dens., 671; REW 3556; DAR), cf. it. fulgorare (‹ lat. fulgurare); sfulgera, vb. (a produce fulgere), probabil var. a cuvîntului anterior (după Candrea-Dens., 673, de la un lat. *exfŭlgerāre); străfulgera, vb. (a produce fulgere); fulgerat, s. n. (pulsație, înțepătură; boală nedeterminată a vitelor); fulgerat, adv. (rapid, ca fulgerul); fulgerător, adj. (iute ca fulgerul); fulgerătoare, s. f. pl. (Banat, zilele de la 16 la 18 ianuarie, numite și Cercovii de iarnă); fulgerătură, s. f. (fulger; înțepătură; epilepsie); sfulgerătură, s. f. (boală a mieilor); fulgerește, adv. (rapid). Vezi definitia »

ENTER- v. entero-. Vezi definitia »

AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere) Vezi definitia »