OFICIALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este oficial. ♦ (jur.) principiul ~tății = principiu potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 2. (pl.) autoritățile oficiale ale unui stat, ale unui oraș. (< fr. officialité) Vezi definitia »

scârnăvéște, adv. (înv.) în mod scârnav; scârbos. Vezi definitia »

vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți Vezi definitia »

PENDÍNTE adj. inv. 1. în curs de judecată; asupra căruia nu s-a luat o hotărâre. 2. subordonat cuiva, care depinde de... (< lat. pendens, -ntis, fr. pendant) Vezi definitia »

CLESTE DE CUIE Vezi definitia »