cercetá (cercetéz, cercetát), vb. – 1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (Înv.) A vizita, a fi în relații. Lat. cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Pușcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom. – Der. cercetaș, s. m. (explorator; boy scout); cercetășie, s. f. (organizație a cercetașilor); cercetășime, s. f. (grupare de cercetași); cercetător, adj. (care cercetează). Dosoftei folosește forma cercăta, „a examina” pe care Pascu, Beiträge, 9 și DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură. Vezi definitia »

rendita Vezi definitia »

executa, execut v. t. (intl.) a fura (pe cineva) Vezi definitia »

DÁTA¹ s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data) Vezi definitia »

Sovata s. invar. (deț.) secția restrictivă dintr-un penitenciar rezervată infractorilor periculoși. Vezi definitia »