AMORFÍSM s.n. Lipsă de formă. ♦ Proprietate a fibrelor textile constând în lipsa de orientare a complexelor macromoleculare din masa fibrei. [< fr. amorphisme]. Vezi definitia »

NEOPLASTICÍSM s. n. variantă a abstracționismului, ca-racterizată printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. (< fr. néo-plasticisme) Vezi definitia »

DÉISM s. n. orientare filozofico-religioasă care recunoaște existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, respingând însă ideea întruchipării lui într-o persoană și a intervenției sale în desfășurarea ulterioară a fenomenelor din univers. (< fr. déisme) Vezi definitia »

DIPLASIÁSM s.n. (Lingv.) Geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziția în înainte de vocală. [Pron. -si-asm. / cf. lat. diplasiasmus, gr. diplasiasmos]. Vezi definitia »

FILOGERONTÍSM s. n. teorie care suține regresul în domeniul materiei vii prin îmbătrânirea și extincția predestinată a speciilor. (< fr. phylogérontisme) Vezi definitia »