BARÁTĂ s.f. 1. Aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale. 2. (Text.) Tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză. [< fr. baratte]. Vezi definitia »

cúcă (cúci), s. f. – Horn de cămin. Bg. kuk (DAR). Trebuie să fie cuvînt identic cu cuc, s. n. (extremitatea inferioară a burlanului și a conductelor în general), cf. Cihac, II, 85; și cu cuc, s. m. (mască, paiață care colindă casele în timpul sărbătorilor de Carnaval). Vezi definitia »

TÁRTĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un strat de aluat acoperit cu dulceață, cu cremă sau cu fructe. [< fr. tarte]. Vezi definitia »

sucuitúră, sucuitúri, s.f. (reg.) obicei, datină, tradiție. Vezi definitia »

BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Din bade + suf. -ică. Vezi definitia »