MASCULÍN, -Ă adj. 1. De mascul; bărbătesc. ◊ Gen masculin = formă pe care o ia un cuvânt (substantiv, pronume etc.) pentru a denumi o ființă sau un lucru considerat de sex bărbătesc sau care este în legătură cu un astfel de nume. 2. (Despre rime) Care rimează pe ultima silabă accentuată. [Cf. fr. masculin, lat. masculinus]. Vezi definitia »

PERICLÍN s. n. 1. totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia compozeelor. 2. zonă în care formațiunile geologice de pe cele două flancuri ale unei cute se apropie și se unesc. (< fr. péricline) Vezi definitia »

MANDRÍN s.n. 1. Piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi. ♦ Unealtă pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare. ♦ Dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor. 2. Sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor. [Pl. -ne, -nuri, var. mandrină s.f. / < fr. mandrin]. Vezi definitia »

léghin (léghini), s. m. – Băiat, tînăr. – Var. leghen. Mag. legény (Tiktin; DAR). În Trans. – Der. leghenește, adv. (ca tinerii). Vezi definitia »

vagín (organ) s. n., pl. vagíne / vagínuri Vezi definitia »