Definita cuvantului conăcar
conăcár, conăcári, s.m. 1. (înv.) demnitar domnesc care se îngrijea de găzduirea domnului când acesta mergea prin țară (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni în țările române). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții, colăcer.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu conăcar
mortár (-ruri), s. n. – Material de construcție. Lat. mortarium (sec. XIX). E dubletul lui mortier, s. n. (piesă de artilerie), din fr. mortier și al lui mojar, v. mai sus. Vezi definitia »
CUBICULÁR s.m. Sclav care îngrijea de camera de culcare. ♦ Demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraților. // adj. (Rar) De culcat. [< lat. cubicularius, cf. fr. cubiculaire]. Vezi definitia »
proprietar Vezi definitia »
PRIORITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se bucură de prioritate; cu drepturi de prioritate. [Pron. pri-o-. / cf. fr. prioritaire]. Vezi definitia »
podinár, podináre, s.n. (reg.) furcă scurtă folosită în construirea podinei (platformei de scânduri) folosită ca post de observație. Vezi definitia »