DENTÍNĂ s.f. Substanță organică din care este formată masa dintelui; ivoriu. [< fr. dentine]. Vezi definitia »

ispititúră s.f. (înv.) ispitire. Vezi definitia »

CAGULĂ s. f. 1. mantie cu glugă purtată de călugări. ◊ glugă (cu deschizături pentru ochi). 2. parte a unei măști de gaze, din cauciuc, ce acoperă capul, trecând peste urechi. (< fr. cagoule) Vezi definitia »

postoroáncă (postoroánce), s. f. – Bară de fier care leagă osia carului de hulubă. Rut. postoronok „latură” (Tiktin). În Mold. Vezi definitia »

FÓNTĂ s.f. Aliaj de fier și carbon, produs în furnale înalte; tuci. [< fr. fonte]. Vezi definitia »