NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-o-] – Ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi). Vezi definitia »

nelecuít, -ă, adj. (înv.) care nu poate fi lecuit, fără leac, incurabil. Vezi definitia »

TORÍT s.n. (Min.) Silicat natural de toriu, puternic radioactiv. [< fr. thorite]. Vezi definitia »

păișít, -ă, adj. (reg.; despre fân, iarbă) care s-a uscat prea tare, care s-a trecut, care s-a pălit (de arșiță). Vezi definitia »

CUIBĂRÍT¹ s. n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – V. cuibări. Vezi definitia »