Definita cuvantului alambic
alambíc (alambícuri), s. n. – Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir, limbic, din it. lambicco, de unde ngr. λαμπίϰος, mr. lămbic, bg. lambik (DAR; Lokotsch 59). – Der. alambica, vb. (a face prea subtil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu alambic
ROMÁNTIC, -Ă, romantici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se inspiră din romantism, care ține de romantism sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent; care aparține romantismului, privitor la romantism. 2. S. m. și f. Creator a cărui operă se încadrează în romantism. 3. Adj., s. m. și f. p. ext. (Om) visător, melancolic, romanțios. – Din fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch. Vezi definitia »
CATALÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (lovit) de catalepsie. (< fr. cataleptique, lat. catalepticus) Vezi definitia »
OZONOMÉTRIC, -Ă, ozonometrici, -ce, adj. Referitor la ozonometrie, de ozonometrie. – Din fr. ozonométrique. Vezi definitia »
PANEGÍRIC, panegirice, s. n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique. Vezi definitia »
ORTOÉPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique. Vezi definitia »