DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens]. Vezi definitia »

COMUNIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant]. Vezi definitia »

Excedent, excedente, s.n. 1. Cantitate care depășeșete o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. 2. Sumă, cantitate, valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile, nevoile, cheltuielile sau consumul. – Din fr. exceller, lat. excedens, -ntis. Vezi definitia »

ACUMBÉNT, -Ă adj. (bot.; despre organe) situat de-a lungul unui alt organ. (< engl. acumbent, lat. accumbens) Vezi definitia »

CONCERTÁNT, -Ă adj. cu caracter de concert. ◊ simfonie ~ă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce ~ă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral. (<fr. concertant) Vezi definitia »