vérgur, vérgură, adj. (înv.) neatins, netăiat; virgin. Vezi definitia »

ȘANJEUR Jö'R/ s. m. cel care înlesnește operații de schimb. (< fr. changeur) Vezi definitia »

huzúr (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie). Vezi definitia »

ÁBUR, aburi, s. m. 1. Vapori de apă. 2. Ceață rară. 3. Fig. Tărie; aromă. I se suie aburul băuturii la cap (SADOVEANU). ♦ Suflare (ușoară), adiere. 4. Fig. Cantitate foarte mică. Dă un abur de sare plăticilor (SADOVEANU). – Comp. alb. avull. Vezi definitia »

pițúr¹, pițúri, s.m. (reg.) 1. pitulice. 2. codobatură. Vezi definitia »