CLÓCOT, clocote, s. n. 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ P. gener. Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. Fig. Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). [Var.: (pop.) cólcot s. n.] – Din sl. klokotŭ. Vezi definitia »

BARÓT s.n. Nuci, alune, migdale natur, prăjite sau caramelizate întregi sau sub formă de fulgi sau fileuri, tocate, sfărâmate sau măcinate, utilizate ca ingrediente în cofetărie și patiserie (pralină, nugat, înghețată etc.). Vezi definitia »

pilót (pilóți), s. m. – Stîlp, pilon. Fr. pilotis. Omonim al lui pilot, s. m. (cîrmaci), din fr. pilote. Vezi definitia »

IOT s. n. iod². (< germ. Jot, lat. iota) Vezi definitia »

PILÓT² s. n. stâlp de fier, de beton armat etc. înfipt în pământ, care susține o construcție. (< fr. pilot) Vezi definitia »