IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură. Vezi definitia »

císlă (císle), s. f. – 1. (Înv.) Număr, cantitate. – 2. Socoteală. – 3. Cotă, procent parte. Sl. čislo „număr” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57). – Der. cislaș, s. n. (contribuabil); cislui, vb. (a fixa prețul, a estima; a împărți, a fixa cota; a discuta, a dezbate); cisluială, s. f. (fixare a unui pret; împărțire); cisluitor, s. m. (perceptor). Toate cuvintele sînt învechite. Vezi definitia »

acvanaútă (rar) s. f., g.-d. art. acvanaútei; pl. acvanaúte Vezi definitia »

POLIPÓDĂ s.f. (Bot.) Feriga stejarului. [< fr. polypode, cf. gr. polys – numeros, pous – picior]. Vezi definitia »

TABACÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză specială cauzată de inhalarea pulberilor rezultate din prelucrarea tutunului. [< fr. tabacosis]. Vezi definitia »