FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule. Vezi definitia »

sudálmă (-ắlmi), s. f. – Injurie, înjurătură, ofensă, ocară. Mag. szidalom (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 97). La aceeași familie aparține sudui, vb. (a înjura, a ocărî), din mag. szidni. – Der. suduitor, adj. (care suduie); suduitură, s. f. (injurie, ofensă). Vezi definitia »

BÓBOTĂ s. f. v. bobot. Vezi definitia »

DOMINÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este dominant; preponderență. ♦ (Biol.) Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. [< fr. dominance]. Vezi definitia »

MEDRÉSĂ s. f. institut de învățământ superior musulman; edificiul care îl adăpostește. (< fr. medersa) Vezi definitia »