Definita cuvantului cronic
CRÓNIC, -Ă adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evoluție lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cronic
BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic. Vezi definitia »
BRANCOVIČ [bráncovitʃ], familie nobiliară de origine sîrbă. Mai importanți: 1. Gheorghe B. (1384-1456), despot al Serbiei din 1427. 2. Sava B. (?-1683), mitropolit la românilor din Transilvania (1656-1683). În 1660 a fost la Moscova, de unde a primit ajutoare bănești; s-a împotrvit tendințelor de calvinizare ale principelui Mihail Apafi, motiv pentru care a fost destituit (1683). 3. Gheorghe B. (1645-1711), cronicar transilvănean, agent diplomatic al Transilvaniei și al Țării Românești la Constantinopol. Fratele lui B. (2). Captiv în închisorile Habsburgilor (1689-1711). A scris „De începerea vechiului neam slovenesc” și „Letopisețul slovenilor Iliricului și Misiei...” (inițial în lb. română), tratînd istoria românilor și a slavilor din sud. Vezi definitia »
PLÁNIC, -Ă adj. conform unui plan (II, 6); referitor la un plan. (< plan + -ic) Vezi definitia »
MIRÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Minunat, măreț; admirabil. [Cf. lat. mirificus, fr. mirifique]. Vezi definitia »
ILUZÓRIC, -Ă adj. (Rar) Iluzoriu. [Cf. germ. illusorisch]. Vezi definitia »