natură sau formă animală atribuită divinității sau figurilor divine. Vezi definitia »

CREPIDÓMĂ s. f. baza mai înaltă decât nivelul solului, cu trepte pe care se înalță un templu antic grecesc, un edificiu. (< gr. krepidoma) Vezi definitia »

izmánă (izméne), s. f. – Indispensabili. – Mr. zmeană, megl. izmeani. Sl. izmĕna „schimb” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 144; Tiktin; Conev 83 și 99; Densusianu, GS, II, 316; DAR); pentru semantism, cf. it. mutande, rom. schimburi. Cf. primeni. Sing. este rar. – Der. izmeni, vb. (a schimba, a altera; refl., a se schimba, a se înrăutăți; refl., a face nazuri, a se răsfăța), din sl. izmĕniti „a schimba”; izmeneală (var. înv. izmenitură), s. f. (moft, afectare). Vezi definitia »

PALPLÁNȘĂ s.f. Element de construcție destinat să sprijine terenul unei săpături sau să formeze o incintă în interiorul căreia să se poată executa o lucrare, fiind ferită astfel de infiltrația apei. / < fr. palplanche]. Vezi definitia »

ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent (Atherina mochon). – Din ngr. atherína. Vezi definitia »