Definita cuvantului alcătui
alcătuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A face, a întocmi, a compune. – 2. A organiza, a aranja. Mag. alkotni (Cihac, II, 475; DAR). – Der. alcătuială, (var. alcătuință), s. f. (alcătuire); alcătuitor, s. m. (organizator, care aranjează ceva).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu alcătui
POVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui. Vezi definitia »
ZVIDUÍ, zviduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se vindeca. – Din scr. vidati, izvidati. Vezi definitia »
șeruí, șeruiésc, vb. IV (înv.) 1. a zugrăvi, a picta; a desena. 2. a înfățișa în scris. Vezi definitia »
ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Comp. rus. arestovat'. Vezi definitia »
pahuí, pers. 3 sg. pahuiéște, vb. IV refl. (reg.; despre ochi) a se împăienjeni, a se încețoșa. Vezi definitia »