chilipír (chilipíruri), s. n. – 1. Lucru ieftin, cumpărare de marfă la un preț mic. – 2. Pleașcă. – Mr. chilipure, megl. chilipir. Tc. kelepir (Roesler 596; Șeineanu, II, 111; Meyer 221; Lokotsch 1156; Ronzevalle 147); cf. ngr. ϰελεπίρι, sb. ćelepir. – Der. chilipirgi, vb. (a căuta chilipiruri; a înșela); chilipirgiu, s. m. (oportunist), din tc. kelepirci. Vezi definitia »

GLASPAPÍR s.n. Hârtie pe care a fost aplicat un strat de sticlă pisată; se întrebuințează la șlefuitul lemnului, al metalelor etc. [< germ. Glaspapier < Glas – sticlă, Papier – hârtie]. Vezi definitia »

zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre Vezi definitia »

stir (-ruri), s. n. – (Bucov.) Prosop, cîrpă. Rus. stirati, steretĭ „a șterge, a scutura”. Vezi definitia »

singír, singíruri, s.n. 1. (înv.) lanț cu un cerc de fier la unul din capete, în care se prindea gâtul robilor ce urmau să fie expuși în public ca pedeapsă infamantă. 2. (pop.) șir de oameni legați cu singiruri. Vezi definitia »