MÂLITÚRĂ, mâlituri, s. f. Depunere de mâl; (concr.) locul unde s-a depus mâl. – Mâli + suf. -tură. Vezi definitia »

EPITÁGMĂ s. f. (ant.) corp de infanteriști în falanga grecească. (< fr. epitagma) Vezi definitia »

BETONIÉRĂ s.f. Mașină cu ajutorul căreia se prepară betonul; malaxor. [< fr. betonnière]. Vezi definitia »

DIOCÉZĂ s. f. 1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Dioclețian. 2. circumscripție ecleziastică condusă de un (arhi)episcop; dieceză, eparhie. (< fr. diocèse, lat. diocesis, gr. dioikesis) Vezi definitia »

GAMOGENÉZĂ s. f. reproducere sexuată a unui organism vegetal prin fuziunea gameților; gamogonie. (< fr. gamogenèse) Vezi definitia »