ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Local) Care este așezat în față. ♦ (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Fr. antérieur (lat. lit. anterior). Vezi definitia »

cositór s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar. – Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori). Vezi definitia »

tunzătór, tunzătoáre, tunzătóri, tunzătoáre s.m. și f. (înv. și reg.) 1. frizer, bărbier. 2. (s.f.) loc unde se tund oile. 3. nume de insecte (cărăbuș, gândac). Vezi definitia »

GAMETOFÓR s. m. parte a gametofitului care poartă gametangii. (< fr. gamétophore) Vezi definitia »

MOTOCULTIVATÓR s. n. motocultor. (după fr. motoculteur) Vezi definitia »