CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Cărunt + suf. -ie. Vezi definitia »

CIVILIZÁȚIE, civilizații, s. f. Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți. – Din fr. civilisation. Vezi definitia »

ODONTOCLAZÍE s. f. distrugere a țesutului dentar. (< engl. odontoclasis) Vezi definitia »

GEOTERMÍE s.f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. [Gen. -iei. / < fr. géothermie, cf. gr. ge – pământ, therme – căldură]. Vezi definitia »

SERIGRAFÍE s. f. procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase. (< fr. sérigraphie, germ. Serigraphie) Vezi definitia »