mătúșă (-e), s. f. – 1. Tanti,țață, tușă. – 2. Adresare populară respectuoasă față de o femeie. – Var. (fam.) tușe. Lat. mĭta în loc de amĭta „mătușă” (Pușcariu 1054; Candrea-Dens., 1075; REW 424), cu suf. -ușe, ca auș, cf. comel. amdä, engad. amda, ticinezul anda, v. fr. ante, alb. emtë (Meyer 92; Philippide, II, 631). Pentru forma redusă mita, cf. Castro 160. Der. din sl. mati „mamă”, prin mijlocirea rus. mátuška „mămică” (Cihac, II, 182; Scriban) este dificilă fonetic. E cuvînt de uz general (ALR, I, 167). Rut. matuša, pe care Pascu, Beiträge, 8, îl consideră greșit ca etimon al rom., provine din acesta (Candrea, Elemente, 408). – Der. mătușo(n)iu, s. m. (Banat, unchi). Vezi definitia »

GRENADÍNĂ s.f. 1. Fir de mătase naturală foarte rezistent și mat, întrebuințat pentru dantele și franjuri. ♦ Țesătură subțire pentru rochii de vară, pentru perdele etc. 2. Sirop făcut cu zeamă de rodie. [< fr. grenadine]. Vezi definitia »

SPLENOLÍZĂ s. f. proces de dezintegrare a țesutului splenic. (< fr. splénolyse) Vezi definitia »

HĂUIÁLĂ, hăuieli, s. f. V. auială. Vezi definitia »

CELOLẤNĂ, celolâne, s. f. Fibră textilă artificială obținută din vâscoză, întrebuințată în industria textilă ca înlocuitor al lânii. – Din celo[fibră] + lână. Vezi definitia »