PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori înalți, cu ramuri subțiri (îndreptate în sus) (Populus). Cînd va face plopul mere și răchita micșunele (= niciodată). ◊ Expr. Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarța netedă, albă-cenușie și cu frunzele argintii pe partea inferioară (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarța crăpată, de culoare închisă, al cărui lemn moale se întrebuințează în industrie și a cărui scoarță se folosește la tăbăcitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurător (sau -de-munte) = specie de plop ale cărui frunze tremură la cea mai mică adiere a vîntului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus). Vezi definitia »

alcoolscóp s. n., pl. alcoolscoápe Vezi definitia »

CORTICOTRÓP, corticotropi, s. m. Hormon al lobului anterior al hipofizei, cu efect stimulator asupra funcționării cortexului suprarenal. – Din fr. corticotrope. Vezi definitia »

HEMERALÓP, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hemeralopie. (< fr. héméralope) Vezi definitia »

DUROSCÓP s. n. aparat pentru controlul durității metalelor. (< fr. duroscope) Vezi definitia »