Definita cuvantului curie
CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu curie
ARHIVOLOGÍE s. f. ramură a arhivisticii care studiază istoria arhivelor și a fondurilor arhivistice. (< arhivă + -logie) Vezi definitia »
ACROMIOTONÍE s. f. contracție involuntară la una din extremități. (< fr. acromiotonie) Vezi definitia »
INFAMÍE s. f. caracterul a ceea ce este infam; ticăloșie, josnicie, nemernicie. ♦ stâlpul ĕi = loc unde erau ținuți infractorii și criminalii legați pentru a putea fi loviți de mulțime; a. țintui (sau a pune) la stâlpul ĕi = a supune oprobriului public, a infiera. (< fr. infamie, lat. infamia) Vezi definitia »
ORHIDECTOMÍE s.f. (Med.) Extirpare (parțială) chirurgicală a glandelor sexuale masculine; orhiectomie. [Gen. -iei. / < fr. orchidectomie]. Vezi definitia »
NUTRÍȚIE, nutriții, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele își procură hrana necesară creșterii și dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. – Din fr. nutrition, lat. nutritio. Vezi definitia »