FRANCATÚRĂ s. f. francare a trimiterilor poștale. ◊ mărcile și ștampilele aplicate pe o corespondență. (< germ. Frankatur) Vezi definitia »

PAGINATÚRĂ s.f. (Poligr.; rar) Numerotarea paginilor unei opere; paginație. [Cf. it. paginatura]. Vezi definitia »

BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară, făcând parte dintr-un mecanism de transformare a unei mișcări rectilinii în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle. Vezi definitia »

sorbăcăiálă, s.f. (reg.) sorbitură. Vezi definitia »

munfă, munfe s. f. (intl.) 1. femeie ușuratică. 2. femeie care practică perversiuni sexuale. Vezi definitia »