OTOSPONGIÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune a urechii, care, netratată, determină o surditate cronică bilaterală. [Pron. -gi-o-. / < fr. otospongiose]. Vezi definitia »

OIȘOÁRĂ, oișoare, s. f. (Pop.) Oiță (1). [Pr.: o-i-] – Oaie + suf. -ișoară. Vezi definitia »

țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold. Vezi definitia »

BISMUTÍNĂ s. f. Sulfură de bismut naturală. – Din fr. bismuthine. Vezi definitia »

CHERATÓZĂ s. f. 1. produs al hidrolizei cheratinelor, folosit în tăbăcărie. 2. îngroșare a stratului cornos al epidermei. (< fr. kératose) Vezi definitia »