HAR, haruri, s. n. 1. (În religia creștină) Dar², ajutor spiritual, grație divină acordată omului. ◊ Expr. (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului! ♦ Puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 2. Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; p. ext. talent, vocație, dar². 3. (Înv.) Dar² sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită. – Din sl. chari. Vezi definitia »

MINICÁR, minicaruri, s. n. Trenuleț acționat de un vehicul motorizat sau autocar mic, folosit pentru transportul persoanelor pe distanțe scurte. – Din engl. minicar. Vezi definitia »

BOÁR, boari, s. m. Persoană care păzește boii la păscut. [Var.: bouár s. m.] – Lat. bo(v)arius. Vezi definitia »

NUMERÁR s. n. Valoare bănească în monede sau în hârtie-monedă, care poate servi direct pentru plată; bani lichizi, bani gheață. – Din fr. numeraire, lat. numerarius. Vezi definitia »

CULINÁR, -Ă adj. De bucătărie, referitor la prepararea mâncării. ◊ Artă culinară = arta de a pregăti mâncăruri. [Cf. fr. culinaire, lat. culinarius]. Vezi definitia »