ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. și refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [Perf. s. întrerupsei, part. întrerupt – Var.: (Înv.) întrerúmpe vb. III] – Între¹- + rupe (după fr. interrompre). Vezi definitia »

ERÚPE vt. intr. (despre magmă, petrol etc.) a face erupție; a țâșni, a izbucni. 2. (despre pete, bășicuțe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea. (după lat. erumpere) Vezi definitia »

IN SPE loc. adv. pe, în viitor. (< lat. in spe) Vezi definitia »

a o rupe expr. (d. limbi străine) a vorbi puțin. Vezi definitia »

STÍRPE s. f. neam, familie; origine. (< lat. stirps, it. stirpe) Vezi definitia »