CHINTESÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) A cincea esență, substanță eterică considerată de alchimiști ca al cincilea element în afară de pământ, apă, aer și foc. 2. Esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-un lucru, într-o operă etc. [Var. cvintesență s.f. / < fr. quintessence, cf. lat.sc. quinta essentia – a cincea esență]. Vezi definitia »

jémnă, jémne, s.f. (reg.) jimblă, franzelă, bulcă. Vezi definitia »

rumejálă, rumejéli, s.f. (reg.) umezeală, bură. Vezi definitia »

profetă, profete s. f. (șc.) profesoară. Vezi definitia »

PIRÁNDĂ, piránde, s. f. ~ 2. Amantă, concubină. (din țig. piranó, pirandó, piraní < pirav- (= a săvârși actul sexual); cf. și caló (țig. sp.) pirandó (= adulter)) Vezi definitia »