MĂLĂÚȚ, mălăuțe, s. n. (Reg.) Mălăiaș. – Din mălai + suf. -uț. Vezi definitia »

BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț. Vezi definitia »

prișléț, prișléți, s.m. 1. (înv.) străin, venetic; vagabond, pribeag. 2. (reg.; în forma: prâșleț) om bicisnic. Vezi definitia »

OBRÁȚ, obrațe, s. n. (Înv. și reg.) Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 metri; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. – Din sl. obratŭ „hotar”. Vezi definitia »

șpriț², -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) pompă de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) mașină folosită la umplutul cârnaților. 4. (s.n.) mașină întrebuințată la fasonarea garniturilor de prăjituri. 5. (s.n.) pușcoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompă mică, cu care se fac spălături interne la animale. 7. (s.f.) pompă mică folosită pentru îndepărtarea albinelor când roiesc. Vezi definitia »