INDÚVIE s.f. (Bot.) Organ de diseminare al fructului, provenind din periantul florii, cum sunt egretele (3) la achene; frunză redusă, solzoasă sau membranoasă. [Pron. -vi-e, var. induviu s.n. / < fr. induvie]. Vezi definitia »

năsâlnicíe, năsâlnicíi, s.f. (înv. și reg.) 1. brutalitate, asprime, sălbăticie, violență. 2. încăpățânare, îndărătnicie. 3. (la pl.) ticăloșii, violențe, brutalizări, silnicii, împilări. 4. forță, putere; constrângere. 5. nepăsare, apatie; inactivitate, lene. Vezi definitia »

ASTOMÍE s.f. (Med.) Absență congenitală a orificiului bucal. [Gen. -iei. / < fr. astomie, cf. gr. a – fără, stoma – gură]. Vezi definitia »

NOMOGRAFÍE s. f. Disciplină matematică având ca obiect întocmirea și folosirea nomogramelor. – Din fr. nomographie. Vezi definitia »

PATOGNOMONÍE s. f. studiu al semnelor caracteristice unei boli. (< fr. pathognomonie) Vezi definitia »