IMPRECATÍV, -Ă adj. cu caracter de imprecație. (< it. imprecativo) Vezi definitia »

CAUZATÍV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus) Vezi definitia »

FIXATÍV s.n. 1. Soluție cu care se fixează pe hârtie desenele făcute în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere. 2. Soluție pentru păr care fixează forma coafurii. [< fr. fixatif]. Vezi definitia »

SUPERLATÍV, -Ă adj. Care arată, exprimă o calitate aflată în cel mai înalt grad. ♦ Grad superlativ (și s.n.) = grad de comparație al adjectivelor și al adverbelor, care arată că o însușire este în gradul cel mai înalt sau la un grad foarte înalt în comparație cu altele. [Cf. lat. superlativus, fr. superlatif]. Vezi definitia »

ESTIMATÍV, -Ă, estimativi, -e, adj. Care conține evaluarea unui lucru, care se referă la o evaluare, care a fost sau este determinat prin estimare; estimatoriu. – Din fr. estimatif. Vezi definitia »