SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne) Vezi definitia »

BECÁȚĂ s.f. Pasăre migratoare de baltă, cu ciocul și picioarele lungi, a cărei carne este foarte gustoasă. [Cf. fr. bécasse, it. beccaccia]. Vezi definitia »

halúbă, halúbe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) haine, rufe. Vezi definitia »

PURÍNĂ s.f. Compus organic derivat din acidul uric, zeama murdară scursă din bălegar sau din gunoaie. [< fr. purin]. Vezi definitia »

gútă (gúte), s. f. – 1. (Banat) Picătură, cantitate mică. – 2. (Trans.) Paralizie. – 3. Boală manifestată prin umflături ale articulațiilor. Lat. gŭtta (Pușcariu 750; REW 3928; DAR). Ultimul uz este neol.; pentru cel de al doilea, cf. sb., cr., slov., mag., rut. gota „paralizie” (Cihac, II, 132); totuși, DAR crede că acest sens s-a putut dezvolta în cadrul limbii rom. – Der. gutos, adj. (care are gută). Vezi definitia »