ISOTÍP, -Ă adj., s.n. v. izotip. Vezi definitia »

CROMOTÍP s. n. totalitatea factorilor ereditari localizați în cromozomi sau reprezentanți de genele cromozomiale. (< germ. Chromotyp) Vezi definitia »

tip incapabil care vrea sa para smecker Vezi definitia »

ALOTÍP s. m. (biol.) individ cu sex opus holotipului. (< fr. allotype) Vezi definitia »

MONOCÍP s. n. circuit integrat cu schemă electrică la comandă, realizat după o tehnologie de proiectare tipizată. (< engl. monochip) Vezi definitia »