PLANȘÉU s.n. 1. Element de construcție făcut de obicei din beton armat, care separă două etaje ale unei clădiri, care alcătuiește partea pe care se circulă a unui pod etc. ♦ Planul inferior al unei cavități subterane. 2. (Anat.) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate. [Pron. -șeu, pl. -ee, -uri. / cf. fr. plancher]. Vezi definitia »

deșeu, deșeuri s. n. (peior.) om de nimic. Vezi definitia »

BORDEU [bordö], Théophile de (1722-1776), medic francez. Unul dintre precursorii endocrinologiei. A susținut existența secrețiilor interne hormonale în organism. Vezi definitia »

VIOLACÉU, -ÉE I. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanțe de violet. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micșuneaua. (< fr. violacé/es/, lat. violaceus) Vezi definitia »

GAZÉU s.n. Țesătură transparentă cu rărituri rezultate dintr-o combinație de țesut și împletit. [Cf. fr. gazé – specie de fluture]. Vezi definitia »