PANICULÁT, -Ă adj. cu inflorescență în panicul¹. (< fr. paniculé) Vezi definitia »

beát (beátă), adj. – Amețit, băut, cherchelit. – Megl. beat, istr. bęt. Lat. bĭbĭtus (Pușcariu 196; Candrea-Dens., 153; REW 1080; DAR), cf. sp. beodo. Este inutilă ipoteza lui Pascu, Beiträge, 14, care pleacă de la o formă ipotetică *bebetus › *bet; pe baza f. beată a acestei forme s-ar fi format din nou un m. beat. Imposibilitatea acestei regresiuni este evidentă, căci contrazice alternanța care cere ca m. de la înceată, bleagă, seacă să fie încet, bleg, sec, cu inevitabila reducere a diftongului. Der. beție, s. f. (ebrietate); bețiu, adj. (îmbătător; bețiv); bețiv, adj. (care are viciul beției, alcoolic); bețit, adj. înv. (bețiv); bețivi, vb. (a se îmbăta; a chefui); bețivan, s. m. (augmentativ al lui bețiv); bețivănie, s. f. (beție); îmbăta, vb. (a se ameți cu băutură); îmbătător, adj. (amețitor); desbăta, vb. (a se trezi din beție). Bețiv provine de la bețiu, ca văduv de la *văduu (cf. și brudiu-brudiv, sglobiu-sglobiv etc.); sînt prin urmare inutile încercările de explicare pe baza unui lat. *bibitivus (Candrea-Dens., 154), sau a unei influențe a sl. pijanivŭ (DAR). Pentru îmbăta se indică de obicei ca sursă directă un lat. *imbĭbĭtare, care nu pare necesar. Vezi definitia »

LANDGRAFIÁT, landgrafiate, s. n. Domeniu condus de un landgraf. [Pr.: -fi-at] – Din fr. landgraviat. Vezi definitia »

sburát (zburátă), adj. – Se spune despre o varietate de brînză sau de jintiță făcută din lapte degresat. It. (cacio) sburrato, de la burro „unt”. Traseul împrumutului este greu de determinat; dar nu este singurul ex. de cuvînt pastoral împrumutat din it., cf. cașcaval. După Tiktin și Candrea, de la a sbura a cărui der. ar cere o explicație semantică; după Spitzer, Dacor., III, 655, legat de boare sau abur. Vezi definitia »

SALICILÁT, salicilați, s. m. Nume generic al sărurilor sau esterilor acidului salicilic. ♦ Acid salicilic. – Din fr. salicylate. Vezi definitia »