CAUCIÚC s.n. 1. Substanță elastică și rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2. Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc. [Pron. ca-u-ciuc, pl. -uri. / < fr. caoutchouc, cf. sud-americ. cahuchu]. Vezi definitia »

pruc s.n. (reg.) surpătură în mină. Vezi definitia »

țâdúc, țâdúci, s.m. (reg.) s.m. (reg.) butuc. Vezi definitia »

IZBÚC, izbucuri, s. n. Izvor de apă cu debit intermitent. – Et. nec. Vezi definitia »

chiutúc¹, chiutúci, s.m. (reg.) nisetru mic (de 5-6 kg). Vezi definitia »