Definita cuvantului cucă
cúcă3, cúci, s.f. (înv.) 1. căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene de struț, pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. 2. autoritate supremă, stăpânire domnească.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu cucă
TĂTĂÍȘĂ2 s. f. v. tătăiș. Vezi definitia »
báră (báre), s. f. – Bucată lungă de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar. – Der. bara, vb. (a închide, a împiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s. n. (stăvilar, zăgaz), din fr. barrage. Vezi definitia »
LĂSTRÍCĂ s. f. (Înv.) Lastră. – Din lastră + suf. -ică. Vezi definitia »
gârloápă, gârloápe, s.f. (reg.) schimbătoare la rotilele plugului. Vezi definitia »
FEMEIE URÂTĂ acioală, bâhliță, bufniță, cartoafă, cotoarbă, matracucă, ornitorinc, otravă, paceaură. Vezi definitia »