INFINÍT, -Ă adj. Care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // s.n. (Fil.) Ceea ce nu are limită în spațiu sau în timp. // s.m. (Mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. [Cf. lat. infinitus, fr. infini]. Vezi definitia »

LĂMURÍT, -Ă, lămuriți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (Despre oameni) Care a înțeles clar ceva; limpezit². 2. (Despre idei, probleme etc.) Care este ușor de înțeles pentru cineva; explicit, clar, limpede. 3. (Despre obiecte) Care apare vederii cu claritate. – V. lămuri. Vezi definitia »

COTROBĂÍT, cotrobăituri, s. n. Cotrobăială. [Pr.: -bă-it] – V. cotrobăi. Vezi definitia »

școlit, -ă, școliți, -te adj. 1. temeinic instruit într-un anumit domeniu. 2. care are studii superioare. Vezi definitia »

TÂRȘÂÍT¹ s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiít s. n.] – V. târșâi. Vezi definitia »