REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie. Vezi definitia »

CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var.: conjuncțiúne s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis. Vezi definitia »

FONÁȚIE s.f. v. fonațiune. Vezi definitia »

ESOFAGECTAZÍE s. f. dilatație anormală a esofagului. (< fr. oesophagectasie) Vezi definitia »

HEPATOMEGALÍE, hepatomegalii, s. f. Mărire a dimensiunilor ficatului, întâlnită în sifilis, ciroză, tuberculoză etc. – Din fr. hépatomégalie. Vezi definitia »