ILAȚIÚNE s. f. aducere a bunurilor personale în proprietatea bisericii, atunci când o persoană se călugărește. (< fr. illation, lat. illatio) Vezi definitia »

RAȚIÚNE, (2, 3) rațiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoașterii, caracterizată prin faptul că operează cu noțiuni, judecăți și raționamente. 2. Temei, motiv, justificare. ◊ Rațiune de stat = principiu în baza căruia o autoritate de stat ia unele măsuri de interes general, trecând peste interesul particular. ◊ Expr. Rațiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existența (unui lucru). 3. (Mat.) Rație (2). [Pr.: -ți-u-] – Din lat. ratio, -onis. Vezi definitia »

INDISPOZIȚIÚNE s.f. v. indispoziție. Vezi definitia »

MAGNITÚDINE, magnitudini, s. f. 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur. – Din fr. magnitude, lat. magnitudo, -inis. Vezi definitia »

ABSCIZIÚNE s.f. Extirpare a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pron. -sci-zi-u-, pl. -ni. / cf. fr. abscision, lat. abscisio]. Vezi definitia »