TRIÉDRU, triedre, s. n. Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente aflate în planuri diferite. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trièdre. Vezi definitia »

CRONOMÉTRU s. n. instrument de precizie, ceasornic, cu secundar central, cu care se măsoară timpul, până la fracțiuni de secundă. (< fr. chronomètre) Vezi definitia »

SUBMEDIÓCRU, -Ă adj. De calitate inferioară. [< sub- + mediocru]. Vezi definitia »

Alexandru Vezi definitia »

GEODIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea indirectă a distanțelor geodezice cu ajutorul a două oglinzi amplasate la capete și între care se emite și se reflectă un fascicul luminos. (< fr. géodimètre) Vezi definitia »