RÁHIS s.n. 1. Măduva spinării. 2. Ax principal la inflorescențele gramineelor, pe care sunt dispuse florile și spiculețele. [< fr. rachis]. Vezi definitia »

PRÁXIS s. n. (Înv.) 1. Pricepere dobândită printr-o practică îndelungată; experiență, rutină. 2. Act, document. 3. Obicei, datină. [Var.: práxă s. f.] – Din ngr. práxis. Vezi definitia »

PROPÓLIS s. n. 1. substanță cleioasă, prelucrată de albine din polen și din mugurii plantelor, folosită la astuparea fisurilor stupului, la lipitul fagurilor etc. 2. preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). (< fr. propolis) Vezi definitia »

CATARSIS ({s} gr. katharsis „purificare”) 1. Cuvînt utilizat inițial de Aristotel pentru a desemna efectul de purificare a pasiunilor pe care-l producea tragedia asupra spectatorilor. 2. (în psihanaliză) Eliberarea, sub formă de emoție, a unei reprezentări refulate în inconștient și căreia i se datorează anumite tulburări psihice. Vezi definitia »

ȘPIS, șpisuri, s. n. Pată neagră care apare uneori la tipar între cuvinte. – Din germ. Spiess. Vezi definitia »