Definita cuvantului declinare
DECLINÁRE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleași forme de flexiune. 2. Hotărâre prin care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. [< declina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu declinare
VĂCSUÍRE s. f. Acțiunea de a văcsui. – V. văcsui. Vezi definitia »
PREPARÁRE, preparări, s. f. Acțiunea de a (se) prepara și rezultatul ei; pregătire. – V. prepara. Vezi definitia »
zimțáre s. f., g.-d. art. zimțắrii; pl. zimțgn Vezi definitia »
ablactáre (a-blac- / ab-lac-) s. f., g.-d. art. ablactắrii Vezi definitia »
INDISPÚNERE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) indispune; indispoziție. [< indispune]. Vezi definitia »