Definita cuvantului declinatoriu
DECLINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care nu recunoaște competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ◊ (s.n.) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. [Pron. -riu. / cf. fr. déclinatoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu declinatoriu
VITRÁLIU s. n. fereastră mare cu mai multe despărțituri, mărginite cu rame metalice, cu geamurile colorate sau pictate în culori de smalț diferite. (< fr. vitrail) Vezi definitia »
FEROVANÁDIU s. n. aliaj de fier și vanadiu. (< fr. ferrovandium) Vezi definitia »
TITANOTÉRIU s. m. mamifer mare și greoi fosil, având craniul cu două protuberanțe osoase. (< engl. titanothere) Vezi definitia »
DICASTÉRIU s.n. v. dicaster. Vezi definitia »
CONTRAINTEROGATÓRIU s.n. Interogatoriu luat martorilor pentru a verifica un interogatoriu anterior. [Pron. -tra-in...-riu. / cf. fr. contre-interrogatoire]. Vezi definitia »