EXOGAMÍE s. f. 1. obicei în cadrul ginții matriarhale de a nu îngădui căsătoria decât cu indivizi aparținând altui trib sau clan. 2. (biol.) împerechere de indivizi neînrudiți. ◊ fuzionare a gameților în afara organismului. (< fr. exogamie) Vezi definitia »

EOZINOFILÍE s. f. Creștere excesivă a numărului de granulații eozinofile din sânge, întâlnită în unele alergii sau boli parazitare. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinophilie. Vezi definitia »

HIPSOMETRÍE s. f. Parte a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. – Din fr. hypsométrie. Vezi definitia »

intelighénție (intelectualitate) (-ți-e) s. f., art. intelighénția (-ți-a), g.-d. intelighénții, art. intelighénției Vezi definitia »

GEOOCEANOGRAFÍE s. f. geologie marină. (< fr. géoocéanographie) Vezi definitia »