PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. Vezi definitia »

LEUCONICHÍE s.f. Colorare în alb a unghiilor. [Gen. -iei. / < fr. leuconychie, cf. gr. leukos – alb, onyx – unghie]. Vezi definitia »

a face de petrecanie expr. a omorî, a ucide. Vezi definitia »

HEMIEDRÍE s.f. Caracteristică a unor cristale de a nu prezenta modificări decât pe jumătate din muchii. [Pron. -mi-e-, gen. -iei, var. emiedrie s.f. / < fr. hémiédrie]. Vezi definitia »

KALIEMÍE s. f. prezența potasiului în sânge; potasemie. (< fr. kaliémie) Vezi definitia »