Definita cuvantului deducție
DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu deducție
INTITULÁȚIE s. f. parte a unui formular diplomatic, formulă în protocolul inițial, care precizează titlurile și calitățile autorului actului scris. (< fr. intitulation) Vezi definitia »
LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie] [Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni. Vezi definitia »
COCHETĂRÍE s. f. purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus. (< fr. coquetterie) Vezi definitia »
ABAZÍE, abazii, s.f. (Med.) Tulburare nervoasă manifestată prin necoordonarea mișcărilor în mers, datorată disfuncției aparatului vestibular. – Din fr. abasie. Vezi definitia »
EPITAXÍE s. f. 1. proces fizico-chimic de creștere a unui strat monocristalin pe un suport de asemenea cristalin. 2. (electron.) metodă de dopaj care încorporează impuritățile pe un cristal de germaniu sau de siliciu. (< fr. épitaxie) Vezi definitia »