CONVÉNȚIE, convenții, s. f. 1. Înțelegere, acord între două sau mai multe state, instituții sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (Jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaționale. ♦ (În artă) Înțelegere tacită de a admite unele procedee sau ficțiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin tradiție. [Var.: convénțiune s. f.] – Din fr. convention, lat. conventio, -onis. Vezi definitia »

STOICHIOMETRÍE s.f. v. stechiometrie. Vezi definitia »

GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui. Vezi definitia »

FOMENTÁȚIE s. f. 1. aplicare a unui medicament cald pe o parte a corpului; compresă. 2. (fig.) acțiunea de a pregăti sau întreține o stare de agitație, un sentiment etc. (< fr. fomentation, lat. fomentatio) Vezi definitia »

mustărie, mustării s. f. (intl.) aranjament, intrigă. Vezi definitia »